Despre carte: an / „... Cel mai puțin, Slucevsky a fost artist. Și-a scris poeziile cumva într-un mod copilăresc, în mâzgăliți - nu în scris de mână, ci în expresii. În poezie a fost limbă, dar ca Moise. El avea nevoie de Aaronul său pentru a transmite altora cuvinte divine; îi plăcea să cânte sub masca altcuiva: Mefistofele, un „om cu o singură parte”, un spirit („Cântece postume”), îi plăcea să împrumute forma altcuiva, chiar și un poem Pușkin. Când, în „Songs from the Corner”, de exemplu, vorbea direct de la sine, totul a ieșit oarecum stângaci, aproape amuzant și, în același timp, adesea profetic puternic, strălucitor de foc. În cele mai fascinante părți ale poeziei sale, s-a rătăcit brusc în proză, cu un cuvânt introdus nepotrivit a rupt tot farmecul și, poate, tocmai prin aceasta a obținut o impresie cu totul aparte, unică pentru el. Poeziile lui Sluchevsky sunt adesea urâte, dar aceasta este aceeași urâțenie ca cea a cactusului răsucit sau a peștilor telescop monstruoși. Aceasta este o urâțenie în care nu există nimic vulgar, nimic scăzut, mai degrabă originalitate, deși străin de frumos. ..." (V. Bryusov)